﻿„Cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoru de lacrimi!”. Aşa trebuie să strigăm noi, mai vârtos decât odinioară prooroculu, deoarece columna carea mai bine de un pătrariu de seculu a portatu edificiulu întregu al istoriei românilor, astăzi au căzutu, Excelenţa Sa prea iubitul nostru Preasânţitulu Părinte.
Andreiu baronu de Şiaguna
Arhiepiscopu şi Mitropolitu alu Româniloru greco-orientali din Transilvania şi Ungaria, Consiliariu intimu actuale de statu alu Maiestaţiei Sale c.r. apostolice, cavaleru alu Crucei mari a ordinului Leopoldinu şi alu Coroanei de feru clasa I... Membru fondatoru al Asociaţiunii transilvane pentru Literatura şi Cultura Poporului românu, membru fondatoru alu Museului naţionalu din Cluşiu, membru onorariu alu Reuniunei pentru cunoscinţă a Terei, membru onorar al Reuniunei pentru Scinţele naturale, patron al Reuniunei Sodalilor români din Sibiu, ş.c.l.
Aseară, la şase ore, după o boală îndelungată şi plină de suferinţă, a părăsitu cele trecătoare şi nestatornice şi a trecutu la cele eterne, către cari a nisuitu în toată vieţia sa, prin faptele care vor fi de-a pururi niepieritoare, ca şi spiritulu său.
Jalnică, de trei ori jalnică şcire, pentru tot sufletulu românu, jalnică şi neaşteptată, căci acest angeru păzitoriu al nostru, trimisu de Providenţia trebuia să fie încă între noi. Dar să ne mângâiem că Providencia, care ni l-a luatu aşia de grabă în regiuinile cere cereşci, nu va lăsa fără scutulu ei pre un popor în a cărui frunte a pusu un geniu aşia de mare, tocma în timpurile cele mai critice ale esistenţei sale. Acia Providenţia carea ni l-a trimisu ca să ne scoată de la întunerecu şi să ne ducă la lumină, va fi cu noi aşa de misericordă, încâtu va lăsa ca spiritulu lui să adumbrească şi de aici încolo toţi paşii noştri, pentru ca sub un altu Isusu Navi alu legei marelui bărbatu mutatu la cele ceresci, din mijlocul nostru să putem fi părtaşi de tiera (Terra-Pământul – n.n.) promisiunii, de Chanaanulu libertăţei şi egalei îndreptăţiri, pentru care ne-a pregătitu acestu mare conducătoriu, care ne-a desgropatu temeliile istoriei noastre naţionale, bisericeşti şi ne-a condusu în concertulu popoareloru.
Să vărsăm dară, lacrimi de durere, dar precum zice Apostolulu nu ca cei ce nu au nădejde, pentru că scumpă este înaintea Domnului moartrea cuviosului lui. Şi precum aici, în valea plângerei, am avutu un reazemu puternicu, aşa şi înaintea Celui prea înaltu vom avea un caldu folositoru.
Iar pre mormântulu, carele va ascunde în curându rămăşiţele celui mai mare bărbatu al seculului, să împletimu cununi de neuitare şi din adânculu sufletului să-i zicem ca amintirea lui să fie neuitată în seculi seculiloru!
Înmormântarea se va face, miercuri, în 20 iuniu, c.m. conform disposiţiunei testamentarie a repausatului archipăstoriu, în modulu următoriu:
Miercuri, înainte de amiezi (la nouă ore) se ridică rămăşiţele pământesci şi se conducu până afară din cetate spre Răşinari, de aici se straportă la Reşinari, unde se depun în biserica cea mare. Joi, în 21 iuniu, apoi, după celebrarea Liturghiei şi a serviţiului înmormântărei, se vor aşezia spre eternă repausare. „Fie-ei ţierâna uşoară!”